Sursă: Mediafax.ro
O echipă de cercetători de la Universitatea Yale a descoperit că inima nu este controlată exclusiv de creier, ci dispune de propriul său sistem nervos, un adevărat „mic creier”, care joacă un rol esențial în menținerea ritmului cardiac și în protejarea organismului în situații de stres intens.
Studiul, publicat miercuri în revista Cell, ar putea deschide calea către dezvoltarea unor tratamente inovatoare pentru bolile cardiovasculare. Sistemul nervos intrinsec al inimii este format dintr-o rețea de neuroni localizați în țesutul adipos din jurul inimii, care comunică între ei și cu creierul, fiind ultima verigă în controlul funcției cardiace.
Folosind șoareci modificați genetic, cercetătorii au identificat două subtipuri distincte de neuroni cardiaci. Primul, denumit Npy+, acționează ca o „frână” pentru inimă. Când acești neuroni au fost stimulați, ritmul cardiac al șoarecilor a încetinit, iar eliminarea lor a provocat insuficiență cardiacă și moartea animalelor, demonstrând că sunt indispensabili pentru funcționarea normală a inimii.
Neuronii inimii protejează inima de stres și pot fi ținta tratamentelor
Cel de-al doilea grup, Ddah1+, a surprins cercetătorii. Inițial, stimularea sau eliminarea acestor neuroni părea să nu aibă efect, însă experimentele ulterioare au arătat că aproximativ două treimi dintre șoarecii lipsiți de acești neuroni s-au stins din viață în timpul situațiilor de stres, în timp ce controlul a supraviețuit. Stimularea acestor neuroni a crescut semnificativ șansele de supraviețuire.
- Neuronii Npy+ acționează ca o „frână” pentru ritmul cardiac
- Eliminarea lor duce la insuficiență cardiacă
- Neuronii Ddah1+ protejează inima în situații de stres
- Studiul a fost realizat pe șoareci modificați genetic
- Oamenii au aceiași markeri genetici în neuronii cardiaci
- Rezultatele pot duce la terapii mai precise pentru infarct, insuficiență cardiacă și tulburări de ritm
Impactul descoperirii asupra tratamentelor cardiovasculare
Specialiștii consideră că această descoperire schimbă modul în care este percepută relația dintre creier și inimă. Până acum, neuronii inimii erau considerați doar ca transmitători ai comenzilor de la creier, însă noile date sugerează că aceștia pot avea funcții active de protecție în fața stresului.
Deși cercetarea a fost efectuată pe șoareci, identificarea markerilor genetici similari în neuronii umani indică posibilitatea existenței unor mecanisme similare. Autorii studiului afirmă că înțelegerea mai profundă a sistemului nervos al inimii ar putea duce la dezvoltarea unor tratamente mai eficiente pentru afecțiuni precum infarctul, insuficiența cardiacă sau tulburările de ritm cardiac.
Rezultatele pot contribui, de asemenea, la perfecționarea procedurilor de ablație cardiacă și la apariția unor terapii bazate pe stimularea sistemului nervos al inimii, reducând riscul de complicații și salvând vieți.