Norvegia, cel mai mare producător european de petrol și gaze, a început să își reevalueze relația cu Uniunea Europeană, influențată de modelul „nebun” al lumii create de președintele american Donald Trump și de ascensiunea Chinei, notează Financial Times.

Deși face parte din piața unică europeană, Norvegia a ales să nu adere oficial la UE după două referendumuri din anii 1970 și 1990, în principal din cauza temerilor legate de impactul asupra industriei pescuitului. Acest sector reprezintă cel mai mare export al Norvegiei după combustibilii fosili, iar opoziția față de aderare a fost alimentată de temeri că regulile Bruxelles-ului ar putea afecta această industrie.

În ultimii ani, aceste temeri s-au accentuat, iar situația a devenit atât de controversată încât a dus la destrămarea unor relații personale și familiale, lăsând norvegienii cu un fel de „PTSD” politic, conform declarațiilor oficialilor europeni.

Reevaluarea relației Norvegiei cu UE în contextul global

Diplomații europeni consideră că șocul generat de Trump a fost esențial pentru ca Norvegia să înceapă să vadă avantajele apartenenței la UE, de la oportunități comerciale la securitate și apărare. Într-un interviu, oficialul Eide a recunoscut că „lumea benignă” a perioadei referendumurilor a fost înlocuită de o „lume nebună”, care obligă Oslo să își reevalueze poziția față de blocul comunitar.

• Norvegia a fost membră a Spațiului Economic European, aderând la piața unică europeană
• După 30 de ani, această situație a devenit mai dificilă din cauza noilor tensiuni globale
• Țara nu are un cuvânt de spus în negocierile comerciale ale UE cu Washingtonul, fiind parte din piața unică
• Războaiele comerciale între SUA și China au accentuat poziția incomodă a Norvegiei
• Norvegia este membră NATO, însă temerile legate de controlul lui Trump asupra Groenlandei au alimentat îngrijorări privind securitatea

Impactul geopolitic asupra securității și intereselor norvegiene

Temerile Norvegiei sunt alimentate și de situația arhipelagului Svalbard, teritoriu arctic asupra căruia Rusia și-a manifestat interesul. În plus, încercările lui Trump de a-și afirma controlul asupra Groenlandei au ridicat semne de întrebare privind garanțiile de securitate ale Oslo, care se bazează pe alianța NATO și pe sprijinul american de după al Doilea Război Mondial.

Astfel, influența acțiunilor globale ale SUA și ale Chinei a determinat Norvegia să își reevalueze parteneriatele și să acorde o importanță mai mare relației cu UE, chiar dacă aderarea oficială rămâne în plan secund. În acest context, Oslo pare să fie în fața unei noi etape de adaptare geopolitică, în care parteneriatele strategice și securitatea devin priorități.

Pentru alte știri și analize din domeniul economic și geopolitic, urmăriți Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels și pe Twitter.