Eugen Ionescu, dramaturg de renume mondial, a evitat să revină în România din cauza temerilor legate de autoritățile comuniste, care l-au urmărit constant.În vara anului 1965, la Paris, el i-a explicat actorului Radu Beligan motivele ezitării sale de a accepta o invitație de a veni în țară.
Ionescu a descris un scenariu înfricoșător, în care, după o întâlnire cu Beligan, s-ar putea trezi într-o situație în care nimeni nu l-ar recunoaște.Această temere nu era doar o fantezie, ci o realitate pentru un scriitor condamnat în contumacie cu aproape două decenii înainte.Într-un raport al Securității, întâlnirea celor doi era văzută ca un pas pentru a-l aduce pe Ionescu mai aproape de România.
Citește și: Două firme bulgare au fost amendate pentru vânzarea unui unt falsificat cu ulei de palmier și untură de porc
Relația complicată cu regimul comunist
Dosarul de la Securitate al lui Eugen Ionescu, care cuprinde aproape 200 de pagini, reflectă o relație complexă între dramaturg și regimul comunist.Inițial, autoritățile au încercat să folosească prestigiul internațional al lui Ionescu pentru a-și îmbunătăți imaginea, dar ulterior au căutat să-i limiteze influența, mai ales după ce acesta a început să susțină public victimele regimului.
Eugen Ionescu s-a născut pe 14 noiembrie 1909, la Slatina, și a absolvit Facultatea de Litere din București.A plecat în Franța în 1938 pentru studii și nu s-a mai întors în țară.După război, a publicat articole critice la adresa societății românești, ceea ce a dus la o campanie de presă împotriva sa.
În 1946, Ionescu a fost condamnat la cinci ani de închisoare corecțională pentru injurii aduse „armatei, regalității și națiunii române”.Această condamnare a devenit un obstacol major în calea unei posibile întoarceri în România, un aspect pe care autoritățile trebuiau să-l rezolve pentru a-l convinge să revină.
Cariera lui Ionescu a continuat să evolueze în Occident, cu lucrări celebre precum „Cântăreața cheală”, „Scaunele” și „Rinocerii”, montate pe scene internaționale.Autoritățile române îl considerau un dramaturg de mare valoare, dar și un potențial instrument de promovare a imaginii României în străinătate.