Sursă: Stirileprotv.ro
Judecătorii Tribunalului București au decis săptămâna trecută să nu dispună arestarea preventivă a familiei Pașca, fiind plasați sub control judiciar. Decizia a fost luată în contextul anchetei DIICOT privind centrele sociale din Bihor, acuzate de trafic de persoane.
Citește și: Firma lui Gabriel Daraban este anchetată de DNA pentru fraudă cu nave NATO
Magistrații au motivat că, deși centrele funcționau fără autorizație, beneficiarii erau îngrijiți și nu erau abandonați. În plus, anchetatorii au ridicat probe importante, iar beneficiarii au fost mutați în alte locații, ceea ce a influențat decizia de a nu dispune măsura arestului preventiv.
Ce argumente au avut judecătorii în cazul familiei Pașca?
Judecătorii au subliniat că, deși există suspiciuni privind condițiile din centre, beneficiarii primeau hrană și haine, iar condițiile nu indică abandon sau tratament inuman. În motivare, instanța a arătat că aceste circumstanțe nu sunt suficiente pentru a justifica arestarea preventivă, mai ales că ancheta a fost în curs și probele au fost ridicate.
- Familia Pașca nu a încercat să influențeze martorii
- Persoanele decedate au fost îngropate creștinește
- Beneficiarii au fost mutați în alte centre
- Probele importante au fost ridicate de anchetatori
- Decizia a fost luată pentru a evita riscul de influențare a martorilor
Impactul deciziei asupra sistemului social din România
Decizia judecătorilor a readus în discuție problemele sistemului de protecție socială din țară, în special în privința centrelor neautorizate. Magistrații au menționat că, în condițiile în care alternativele pentru beneficiari erau limitate, revenirea în stradă reprezenta o posibilitate reală pentru mulți dintre ei.
Reacțiile din partea susținătorilor familiei Pașca au fost diverse, iar unii au organizat un miting de susținere în Oradea. În același timp, avocații familiei au contestat măsura controlului judiciar, considerând decizia drept una corectă, în condițiile în care ancheta continuă.
Decizia instanței a fost interpretată ca o recunoaștere a dificultăților din sistemul social românesc, în condițiile în care alternativele pentru beneficiari sunt limitate și adesea inadecvate.