Sursă: Mediafax.ro
Un studiu publicat luni a relevat pentru prima dată anumite variante genetice asociate cu tulburarea de personalitate borderline (BPD), oferind noi direcții în înțelegerea mecanismelor biologice ale acestei afecțiuni.
O echipă internațională de cercetători a descoperit 11 regiuni ale genomului uman legate de BPD, în apropierea sau în interiorul a nouă gene funcționale considerate relevante pentru apariția tulburării. Analiza a comparat date genetice provenite din peste 12.300 de persoane diagnosticate cu BPD cu un lot de peste un milion de indivizi fără această afecțiune, urmând ca rezultatele să fie verificate într-un lot independent de aproape 108.500 de participanți.
Ce relevanță au descoperirile genetice pentru tulburarea borderline?
Studiul a evidențiat că variantele genetice identificate explică aproximativ 17% din riscul ereditar al tulburării. Cercetătorii subliniază însă că factorii de mediu rămân esențiali în dezvoltarea bolii, iar genetica reprezintă doar o parte a ecuației.
- 11 regiuni ale genomului asociate cu BPD
- 9 gene funcționale relevante
- peste 12.300 de persoane analizate
- peste 1 milion de controluri
- verificare într-un lot independent de 108.500 de participanți
Ce impact au aceste descoperiri asupra înțelegerii tulburării de personalitate?
Rezultatele sugerează o legătură strânsă între BPD și alte afecțiuni psihice, precum depresia, tulburarea de stres post-traumatic (PTSD), ADHD și comportamentul antisocial. Cea mai puternică asociere genetică a fost observată în cazul PTSD, ceea ce susține ipoteza unei legături între traumă și dezvoltarea tulburării.
Specialiștii avertizează însă că aceste descoperiri nu permit încă diagnosticarea individuală sau estimarea riscului pe baza profilului genetic, deoarece efectul fiecărei variante genetice este redus și mecanismele biologice implicate necesită cercetări suplimentare.
Autorii studiului consideră că aceste rezultate reprezintă un pas important în elucidarea bazei genetice a tulburării de personalitate borderline, dar accentuează necesitatea unor cercetări aprofundate pentru a traduce aceste descoperiri în practică clinică.