Potrivit surselor Reuters, ponderea în PIB a datoriei publice a Greciei va scădea la aproximativ 137% în 2026, în timp ce Italia va înregistra o creștere la 138,6%, conform planului bugetar multianual publicat de Trezorerie.
În ultimii ani, Grecia a reușit să reducă semnificativ nivelul datoriei, care în 2020 a fost cea mai ridicată din zona euro, atingând 145% din PIB în 2025. În același timp, Italia a reușit să reducă datoria cu aproximativ 17 puncte procentuale în perioada 2020-2025.
Citește și: Nou soi de cartof dulce testat la Dăbuleni, cu potențial de 45.000 euro pe hectar
Ministrul Economiei din Italia, Giancarlo Giorgetti, a declarat că ponderea datoriei italiene va rămâne aproape stabilă în următorii ani, fiind estimată la 138,5% în 2027, apoi va scădea treptat până la 136,3% în 2029.
Ce înseamnă reducerea datoriei Greciei și creșterea celei a Italiei?
Reducerea datoriei Greciei indică o redresare economică după criza suverană, în timp ce creșterea datoriei italiene reflectă menținerea unor politici fiscale flexibile pentru susținerea economiei.
- Grecia intenționează să achite anticipat împrumuturi în valoare de șapte miliarde de euro din primul program de sprijin.
- În 2025, datoria publică a Greciei a fost de 145% din PIB, reducându-se cu peste 45 puncte procentuale față de 2020.
- Italia va menține ponderea datoriei aproape stabilă, cu mici fluctuații, până în 2029.
- Țările cu cele mai scăzute ponderi în PIB ale datoriei guvernamentale sunt Estonia, Luxemburg și Danemarca.
- Grecia, Italia, Franța, Belgia și Spania sunt statele membre UE cu cele mai ridicate ponderi ale datoriei în PIB, peste 100%.
Ce impact au aceste schimbări asupra economiei UE?
Reprezentanții UE analizează aceste evoluții ca pe un semn de consolidare fiscală pentru Grecia și de menținere a echilibrului pentru Italia, influențând politicile fiscale și planurile de investiții ale zonei euro.
Reacțiile oficiale indică faptul că reducerea datoriei Greciei va permite țării să își îmbunătățească poziția fiscală, în timp ce Italia va continua să își susțină creșterea economică prin politici prudente, menținând stabilitatea în zona euro.
Concluzia este că aceste tendințe vor influența în mod direct stabilitatea financiară a Uniunii Europene, în condițiile în care nivelurile datoriilor continuă să fie un factor critic pentru sustenabilitatea economică.