[ad_1] • publicat la: 28 martie 2024 În vremurile trecute, pe la jumătate de secol 19, tinerii noștri studioși pe la Paris, Berlin, Viena și Budapesta erau fascinați de arhitectura locală, cu mențiunea că „ Viena e plină de artă ca Parisul de politică, și că e mai mult un oraș german, amestecat cu francezi, ba mai mult cei din urm, decât austrieci ”.
Asemenea aprecieri sunt menționate de către Miron Pompiliu, prietenul bihorean a lui Eminescu, care în același număr 4/1869 din Familia, publica Junii corupți, din care reținem aceste versuri.
„ Dar celu puțin nu spuneţi, că aveţi simtiminte,/Că-n veci nu se îmbraca în veştede veșminte/Misteriul cel sânt, / Căci vorba voastră sună ca plâns la cununia, /Ca vorba ce îngână un cânt de veselie, / Ca râsul la mormentu//.
Era vremea când la București se țeseau intrigi politice, când Brătianu și Golescu s-au retras de la „afacerile guvernului”.
Altminteri de ce să se fi înghesuit la ocuparea posturilor de miniștri, cu și fără portofoliu.
Citește articolul complet pe Legio News
Deschide articolul →